Dependenta de partener sau dependenta de reactiile emotionale automate?

Dependenţa de partener: un termen prea vag?

Dependenţa de partener e un termen utilizat des azi, atât în massmedia cât şi în cabinetul psihologic. Aceasta aşa-zisa dependenţă acoperă de fapt o gamă foarte largă de interacţiuni în cuplu. Preferinţa clară de a petrece marea majoritate a timpului liber împreună cu partenerul de cuplu e însă departe de a fi ceea ce defineşte dependenţa de partener. Ca atare cred că e util să evaluăm mai specific dependenţa în cuplu.

Fără îndoială că azi există multe relaţii în care e prezentă o ‘dependenţă de partener’. Foarte pe scurt, sunt acele relaţii în care persoana îngăduie ca partenerul să preia controlul asupra vieţii sale într-o manieră nesănătoasă. Sunt adeseori relaţiile în care persoana se simte abandonată sau frustrată intens dacă partenerul de cuplu dedica timp şi activităţilor ce nu ţin de ‘viata în doi’. Conflictele în cuplu sunt frecvent alimentate de existenţa unei posesivităţi şi a unei gelozii intense. Teama acestor persoane faţă de un posibil abandon e atât de intensă încât ajung să-şi nege adeseori propriile nevoi. Îşi îngroapă adeseori frustrarea emoţională sub pretextul iubirii ce o poartă partenerului de cuplu. Ajung până la urmă să fie dependenţi de reacţiile lor emoţionale, ce scapă de sub control.

Ataşamentul nesigur şi deficienţele în reglarea trăirilor emoţionale

Uneori persoana cedează prea multe de la ea iar alte ori posesivitatea şi gelozia o fac să devină foarte inflexibilă, rigidă. De fapt ambele reacţii sunt alimentate de anumite deficienţe în stilul de ataşament al persoanei şi în reglarea trăirilor emoţionale automate. Ataşamentul în cuplu îşi are originea atât în experienţele relaţionale din familia de origine cât şi relaţiile de cuplu anterioare. Cercetările psihologice arata ca aproximativ o treime dintre persoane dezvolta în timp un ataşament de tip nesigur, ce poate să afecteze satisfacţia în cuplu. Rezultatele unui sondaj personal au demonstrat că poate influenţa nu doar satisfacţia în cuplu ci şi pe cea sexuală. Poţi să citeşti aici mai multe despre Rolul atasamentului in intretinerea conflictelor

Pe fondul acestui ataşament de tip nesigur, persoanele dependente de partener întâmpina dificultăţi în modularea propriilor emoţii. Dificultăţile în acceptarea şi în comunicare emoţiilor le fac să reacţioneze necorespunzător atunci când au nevoie de sprijin. Le fac să se apere necorespunzător când sunt acuzate pe nedrept sau pe bună dreptate. Cu alte cuvinte ele sunt mai degrabă dependente, controlate, de propriile reacţii emoţionale automate şi nu neapărat dependente de un partener anume.

Nu neapărat dependente de parteneri ci de reacţiile automate

Cred ca dependenţă de partener e un termen azi utilizat azi prea frecvent şi prea usor asociat cu timpul petrecut doar in cuplu. Preferinţa clară de a petrece timp marea majoritate a timpului cu partenerul de cuplu (timpul liber, cel dinafară muncii), nu e o simptomatologie clar legată de o dependenţă. E nevoie să facem o distincţie între o relaţie de dragoste sănătoasă şi angajată, în care partenerii comunica deschis şi îşi respectă reciproc independenta, dar prefera să nu dedice mult timp altor relaţii şi o relaţie în care comunicarea nevoilor şi a trăirilor emoţionale e mai degrabă una dependentă de nevoia emoţională de a rămâne cu orice preţ în relaţie.

În cazul dependenţei partener, reacţiile emoţionale au ca principal scop umplerea unui gol emoţional, ce adesea a fost creat în copilărie şi apoi dezvoltat de alte relaţii de cuplu nefuncţionale. De teama reapariţiei acestui gol emoţional, într-o relaţie de dependenţă nu există suficient spaţiu pentru că ambii parteneri să ‘respire’ independent. Persoanele tind spre o zonă nefuncţională, de contopire cu celălalt , deoarece nu au suficientă încredere în capacitatea propriei persoane de a gestiona trăirile emoţionale neplăcute automate, ce sunt asociate perioadelor de singurătate.

De la contopire pentru umplerea unui gol, la echilibru

Rana emoţională nevindecată, generată de trecutul dureros, e cea de care depinde adesea reacţia comportamentală nefuncţională. Partenerul devine astfel un medicament, un drog pentru a trata aceasta ‘arsură emotională’. O relaţie sănătoasă şi solidă nu e dependentă de timpul petrecut împreună, ci de felul în care alegeți să vă petreceți timpul unul cu celălalt.

Dacă senzaţia de ‘gol emotional’ nu îţi e ceva străin în relaţia ta de cuplu, e poate important să înveţi să gestionezi mai bine trăirile emoţionale negative. E important să evaluezi mai obiectiv adevăratele cauzele ale ‘durerilor tale’. E important să evaluezi de ce abilităţi noi ai nevoie pentru a depăşi odată aceasta ‘arsură emotională’

Nevoia de oferi iubire şi de a fi iubit(a) e ceva firesc…însă atunci când relaţia devine mai degrabă una de tip obsesiv sau pare un rollercoaster permanent e poate timpul să încerci să soliciţi un sprijin pentru a schimba ceva în bine.

Share Button

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *