Cum pot cei mai apropiați prieteni să ne devină dușmani?

Când vine vorba despre prietenie, mă gândesc de cele mai multe ori la falsitate. Oare sunt singura care încă nu a descoperit ce înseamnă să ai un prieten adevărat? Cum pot cei mai apropiați prieteni să ne devină dușmani?

Mi-aș dori să cunosc într-un mod realistdefiniția prieteniei prin prisma propriilor experiențe.

Să simt măcar o dată faptul că prietenia poate fi așa cum este descrisă în cărțile pe care le-am citit, unde era prezentată exact așa cum mi-aș dori să fie pentru noi toți.

De ce mă gândesc destul de des la falsitate? Tocmai pentru că sunt foarte sigură că fiecare dintre noi a avut cel puțin o dată-n viață un prieten fals, pe care la un moment dat l-a simțit ca pe un dușman.

Cred în prieteniile adevărate, există și prietenii care au durat ani şi ani, trecând peste dificultăți și zile poate de multe ori întunecate.

În prezent nu mai găseşti o prietenie adevărată, ne preocupă alţi factori pe care aş putea să îi numesc perturbatori.

Pentru mine, prietenia nu se limitează la momentele în care ieșim, râdem, glumim și totul este perfect. Prietenia adevărată trece această graniţă şi depăşeşte obstacole indiferent de circumstanţe.

Prefer să nu am încredere în oricine, am fost dezamăgită de prieteni pe care acum îi numesc cunoștințe. Nu mă așteptam niciodată să fiu trădată de oamenii pentru care aș fi făcut orice.

Cred că cel mai urât moment într-o prietenie este atunci când drumurile se despart.

Fiecare își începe o nouă viață practic, sau dacă stau bine şi mă gândesc, fiecare se întoarce la drumul pe care l-a lăsat în urmă. Am trăit această experiență atunci când am ajuns la liceu. Atât eu, cât şi prietena mea am început să cunoaștem oameni noi, timp în care ne îndepărtam iar când ne întâlneam conversațiile noastre erau seci.

Efectiv nu știam ce să discutăm, toate din cauza că ea avea prieteni noi, cu care își petrecea aproape tot timpul. Un amalgam de sentimente s-a abătut asupra mea: gelozie, tristețe și furie.

Cea mai bună prietenă a mea dispăruse, o pierdusem.

Am fost foarte revoltată, până în momentul în care am început să realizez că încercările mele de a-i căuta scuze pentru momentele în care mă ignora erau o greşeală. Mă mințeam singură având încă o mică speranță că nu și-ar pune orgoliul înaintea prieteniei noastre.

Haideți să ne gândim, oare câți dintre „prietenii’’noștri ar fi acolo când am avea nevoie? Dar când ne-am simți goi pe dinăuntru? Oare câți dintre ei s-ar bucura când am avea succes? Oare câți ne sunt cu adevărat prieteni și câți dușmani?

Haideți să schimbăm lucrul acesta. Haideți să lăsăm invidia și orgoliul.

Nu lăsați aceste lucruri să pună stăpânire pe voi. Pentru a putea primi, trebuie să oferim la rândul nostru. Suntem prea mândri ca să putem oferi prietenii sincere bazate pe iubire și respect, nu doar pe glume.

Tu îndepărtează-te de oamenii care te vor în viața lor doar pentru momente frumoase. Ai grijă cu cine te împrietenești și cui îi oferi pe tavă sufletul tău. Alege-ți prieteni lângă care poți să fii tu însuți!

În concluzie: „Nu rupe firul cu cei mai apropiați prieteni! Chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.’’.

Sursa : Pov21.ro

Share Button