Diaconul Brodie, hoțul care ziua producea seifuri, iar noaptea le golea

Deși numele lui William Brodie este necunoscut pentru mulți, era celebru în Edinburgh, unde și astăzi este cunoscut mai bine drept diaconul Brodie, hoțul specializat în buzunarele oamenilor bogați.

În prezent, numele acestui personaj deosebit al secolului XVIII împodobește emblemele mai multor baruri și restaurante din capitala Scoției

În fața uneia dintre cele mai mari mulțimi strânse vreodată în Edinburgh, diaconul William Brodie a fost condus la eșafodul din Old Tolbooth, o închisoare în care erau ținuți nelegiuiți de toate felurile, potrivit Undiscovered Scotland.

Purtând o perucă pudrată și haine elegante, departe de a părea un hoț neînsemnat, fostul funcționar a fost spânzurat în prima zi a lunii octombrie 1788, în fața unei mulțimi de aproximativ 40.000 de oameni.

Dar cine fusese William Brodie și ce a făcut el pentru a-și încheia zilele în acest fel?

Diaconul Brodie, un hoț respectabil

Edinburgh la finalul secolului XVIII, în vremea lui Brodie. Foto: Wikimedia

Cunoscut mai bine drept diacon pentru titlul clerical pe care l-a avut, Brodie a fost și președintele unuia dintre sindicatele importante din Edinburgh.

Pe lângă deținerea acestei funcții, Brodie a fost și francmason, președinte al Camerei de Comerț din Edinburgh, membru al Consiliului Municipal și un om de afaceri respectabil.

Brodie fabrica mobilă (cabinete), seifuri, lacăte și tot felul de mecanisme de securitate. Datorită meșteșugului său, era în contact permanent cu înalta societate din Edinburgh.

Un cabinet din secolul XVII, de tipul celor create de Brodie. Foto: Wikimedia

Nu numai că le câștigase încrederea bogaților zilei, dar avea și acces privilegiat la toate bunurile lor. De aceea, în 1768, Brodie nu a ratat ocazia de a deveni hoț.

Deoarece avea acces liber la casele oamenilor înstăriți din Edinburgh, Brodie putea să copieze cheile (imprimându-le profilul în cutii cu ceară) și să se întoarcă noaptea pentru a fura în liniște.

Prima sa mare „lovitură” a fost când a copiat cheile ușilor unei bănci și a furat 800 de lire sterline. Era o sumă frumoasă, din care se putea trăi câțiva ani.

Încetul cu încetul, a acumulat o mică avere care i-a permis să ducă o viață dublă, cu două amante (niciuna nu știa despre existența celeilalte), cinci copii și o costisitoare dependență de jocuri de noroc.

În 1786, Brodie avea deja o gașcă mică, din care făcea parte și un lăcătuș englez pe nume George Smith. Împreună, au comis jafuri de mare succes în tot orașul; au furat chiar și buzduganul de argint de la Universitatea din Edinburgh.

Un hoț cu patima jocurilor de noroc

Când tatăl lui Brodie a murit, i-a lăsat o moștenire de 10.000 de lire sterline – o avere la acea vreme -, patru clădiri și afacerea familiei. La acel moment, însă, stilul de viață al lui Brodie era deja extravagant, întreținut de furturi.

Era membru al clubului The Cape, cel mai exclusivist din Edinburgh, ceea ce nu îl împiedica să petreacă mult timp în tavernele din Fleshmarket Close, un cartier unde oamenii beau și jucau cărți până dimineața.

Cafeneaua „Casa diaconului”, un alt loc care se folosește de imaginea lui William Brodie. Foto: Wikimedia

Deși acumulase numeroase datorii la jocurile de noroc, afacerile sale de zi prosperau. Cu toate acestea, în 1786, gașca lui Brodie a mai recrutat încă doi membri: Andrew Ainslie și John Brown.

Brodie devenise tot mai îndrăzneț și mai ambițios. În același an, a planificat o incursiune îndrăzneață la biroul de colectare a taxelor, dar planul a eșuat.

Atras de recompensa oferită oricui ar fi oferit informații despre hoți, Brown i-a denunțat pe George Smith și pe Andrew Ainslie ca fiind vinovați de furt, dar nu l-a indicat pe Brodie ca fiind liderul bandei.

Brodie a încercat să-i viziteze pe Smith și Ainslie în arest, însă când i s-a refuzat accesul a înțeles că ceva era în neregulă, astfel că a fugit în Amsterdam.

Tăcerea lui Brown îi permisese lui Brodie să fugă în Olanda. Acest act de lașitate i-a înfuriat pe Smith și pe Ainslie, care au dezvăluit autorităților că Brodie era liderul grupului.

Tocmai când era pe punctul de a se îmbarca din Olanda spre Lumea Nouă, Brodie a fost arestat și repatriat la Edinburgh pentru a fi judecat.

Colierul de oțel al diaconului Brodie

Casa lui Brodie a fost percheziționată, poliția descoperind acolo copii de chei, costume pentru deghizare și mai multe arme. Toate erau probe care îl incriminau.

După un proces care nu a durat nici măcar o zi, judecătorul nu a avut nicio îndoială în a-l declara vinovat și l-a condamnat la pedeapsa capitală.

Vedere din Edinburgh. Foto: Wikimedia

Brodie și George Smith au fost spânzurați la 1 octombrie 1788, în fața unei mulțimi imense. Legenda spune că Brodie purta la gât un colier de oțel și a mituit călăul, în speranța că va supraviețui ștreangului.

Dacă a existat un asemenea plan, este clar că a eșuat. Trupul lui Brodie a fost îngropat într-un mormânt nemarcat. Ironia este că Brodie însuși ajutase la construirea spânzurătorii; în calitate de consilier al orașului, a aprobat alocarea de fonduri pentru ridicarea noii structuri.

Omul din spatele personajului Jekyll-Hyde?

Este posibil ca William Brodie să-l fi inspirat pe Robert Louis Stevenson să creeze personajul din cartea „Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde”.

În adolescență, Stevenson a scris o piesă despre Brodie, „Diaconul Brodie sau viața dublă”, dezvoltată ulterior împreună cu poetul britanic William Henley.

Poster „dr. Jelyll și dl. Hyde” din anii 1880. Foto: Wikimedia

Chiar dacă nu este clar dacă Brodie a „supraviețuit” și în cartea lui Stevenson (ca personaj Jekyll-Hyde), știm măcar că inspirația autorului scoțian de a scrie una dintre cele mai faimoase cărți din secolul XIX a luat naștere dintr-un coșmar.

În vis, autorul a văzut cum personajul doctorului Jekyll se transforma în domnul Hyde. Biograful lui Stevenson, Graham Balfour, o citează pe soția scriitorului, Fanny Stevenson, care descrie momentul astfel:

„Am fost trezită de țipetele de groază ale lui Louis. Crezând că are un coșmar, l-am trezit. Mi-a spus furios: De ce m-ai trezit? Visam o frumoasă poveste de groază!” Îl trezisem în scena primei transformări.”

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *